miercuri, 11 iulie 2018

Interpretare a Tabletei-Medalie Rosetti


      Imaginea de mai jos este ceea ce se numeşte Tableta-Medalie Rosetti şi arată astfel :


          „Traducerea” dată de onor membrii academiei consemnată în ceea ce ei numesc cu emfază lucrare ştiinţifică sub numele de “Cogaioanele – Munţii Marilor Pontifi” este următoarea : „Pudio Ghebeleisis – Salmosis Uninominatus idem iudem Levi Samule”  despre puternicul, decentul Ghebeleisis-Salmosis Uninominatul (într-un cuvânt): Mii – Milioane de Militari Idoli şi Asemenea cu Levi – Samuel, Iudeu.” Serios, domnilor academicieni ? Aşa se numeau dacii pe ei înşişi, iudei ? Vi se pare că Levi e un nume neaoş românesc ? Cine vă plateste măi maimuţoilor, că „academicieni” în nici un caz nu sunteţi. Şi bineînţeles, nu sunt singurul care se revoltă împotriva acestei blasfemii produse de „onorabili” la comandă politică....
           În cartea lui Dan Romalo „Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb ?”, interpretarea textului  de pe revers este : „Pentru (către) zeul înhămat lui Samuel a trimes la romani a sa nobilă la idolul (care) paternitate (moştenitori) dă”. Apare şi o interpretare în engleză :”He sends his noble wife in Roman teritory towards the god connected to Samuel, at the idol wich progeny bestows”. Adică un medalion ca un fel de scrisoare de acreditare la purtător pe care era înscris că nevasta nobilă a unui şef, fiind stearpă a fost trimisă în pelerinaj (ca la muntele Athos) la noii zei pentru a se ruga să lase un moştenitor. Această interpretare este legată de mentalitatea preconcepută a interpreţilor moderni, care cred că noi eram unii care se închinau la zei, deşi noi nu avem nici unul. Chiar dacă ar fi fost aşa, de ce s-ar fi rugat la zeii altora ? Dacă medalionul ar fi avut această funcţie, de ce nu s-a găsit la destinaţie, unde se poate presupune că destinatarul ar fi reţinut medalionul-acreditare ca dovadă a faimei sale de vindecător prin rugi la zeul (dumnezeul creştin abia apărut) conectat (cum ? înafară de poveştile biblice) cu Samuel  ? Ca să nu mai vorbim de faptul că istoricii susţin că Samuel ar fi trăit înaintea lui David, deci înainte de 1040 î.e.n. Acest lucru ar presupune că Samuel ăsta, specificat în textul medalionului după părerea unor „academicieni” ar fi fost cunoscut pelasgilor ca şi cum ar fi fost contemporan, lucru ce împinge datarea cu 1000 de ani mai înainte (şi apariţia creştinismului la fel), cu toate că celelalte tăbliţe găsite la Sinaia se referă la evenimente petrecute în jurul anilor în care au trăit Cezar şi Boero Bista şi nu ar fi avut sens păstrarea lui atâta timp, astfel încât el să rămână în istoria şi conştiinţa pelasgilor, chiar dacă la acea vreme graniţele lor se întindeau până în Palestina (graniţa veche). Deci ar fi vorba de un Samuel contemporan lui Cezar, al cărui imperiu fusese deja contaminat de credinţa creştină.
           Tot în cartea lui Romalo se specifică faptul că pe avers se află portretul lui Burebista (Boero Bista), ipoteză susţinută de asemănarea evidentă cu chipurile de pe alte plăcuţe dar şi de părerea că în textul imbricat în partea de jos (deşi în rest neinteligibil !?) ar apărea denumirea Sarmisegetusa, scrisă cu caractere apocrife de factură preclasică sau arhaică. Dar Boero Bista se afla în conflict cu romanii conduşi la acel timp de Cezar. Cum politica şi spionajul sunt vechi de când lumea, se poate presupune în această idee şi faptul că medalionul era destinat unei femei spion la curtea lui Cezar, fiind foarte probabil ca cei doi mari lideri să fi fost victimele unor asasinate reciproce puse la cale în acelaş an (44 e.n.- lucru încă nedemonstrat clar), dintre care cel la care a participat Brutus a rămas celebru. Această idee e susţinută şi de Romalo, care spune că :”Textul de pe reversul piesei sugerează că aceasta putea să fi fost un medalion având menirea unui document de însoţire şi de protecţie oficială, acordată pentru călătorie soţiei unui mare demnitar get.” Dar în acest caz medalionul-acreditare ar fi fost de aur şi nu de argint pentru a fi prezentat lui Cezar, cu toate că e posibil ca acreditarea să se fi făcut la un nivel mai mic. Atunci piesa ar fi trebuit să nu se găsească la Sinaia, ci la destinatar, singura explicaţie fiind că nu a mai fost folosit, ceea ce plasează confecţionarea lui după asasinarea lui Boero Bista. Deci nu ar mai fi avut sens păstrarea lui, decât pentru scrierea hronicilor, cu toate că ar fi fost destul timp 60 de ani pentru asta, până la cucerirea romană, moment la care tezaurul ar fi fost ascuns  (urmând a fi descoperit cu prilejul săpăturilor pentru castelul Peleş).
          Pentru susţinerea interpretării personale a textului, nu se explică de ce pe avers textul este scris cu simboluri „apocrife”, iar pe revers cu scrierea veche a pelasgilor, când în mod normal, ar fi trebuit ca textul să fie scris în latină, pentru ca destinatarul mesajului sa-l înţeleagă, fiind roman, după cum se sugerează în „traducerea” menţionată de Romalo, chiar susţinută de presupunerile de mai sus. În cazul în care ar fi folosit la însoţire pe lângă acreditare, atunci acelaş text trebuie să fi fost inscripţionat pe ambele feţe ale medalionului, unul în limba pelasgilor al căror teritoriu trebuia traversat de la resedinţa nobilului get până la graniţa cu Imperiul Roman, trebuind să fie înţeleasă de geţi, iar celălalt să folosească la traversarea teritoriului romanilor până la destinaţie, unde se presupune că textul ar fi fost citit în latină. Aversul, deşi în acest caz ar trebui să fie acelaş text scris cu caractere diferite, deosebirea dintre cele două figuri este clară, deci textul se referă la altceva, făcând-se probabil referire la două personalităţi diferite. În cazul în care ar fi fost acelaş text, şi figurile ar fi trebuit să fie similare. Aşadar, această presupunere nu se susţine.
          Dacă într-adevăr scopul medalionului ar fi fost cel prezentat mai sus, se mai ridică o problemă majoră : pe tot teritoriul roman ce trebuia traversat până la destinaţie, se vorbea şi scria în limba pelasgilor, iar implicit, latina se folosea numai de către administraţia de la Roma, ceea ce susţine inconsistenţa tezei „romanizării” poporului nostru.
        Cum interpretările anterioare nu se justifică din motivele arătate, cu toată sârguinţa şi buna intenţie demne de laudă ale domnului Romalo (al cărui nume înseamnă de fapt „al lui rom” deci fiul izgonitului, al „ereticului” care nu se supune legii străbune – în limbaj modern „fiul disidentului”), la descifrarea textului trebuie ţinut cont de scopul obiectului, de medalion, pentru a fi purtat agăţat la gât, iar inscripţia pe care o conţine trebuie să fie o învăţătură sau un concept important, care să fie mereu în atenţia purtătorului său şi în acelaş timp să informeze imediat un eventual interlocutor despre nivelul înţelegerii purtătorului său.
         Figura din mijlocul reversului medalionului, deşi pare portretul unui singur personaj, este de fapt figuraţia precursoare a zeului roman Ianus, cel cu două feţe, una cu care privea în trecut şi alta cu care privea în viitor. Profilul acesta chiar există sub forma unei stânci (parcă în Făgăraş, dacă-mi aduc bine aminte, deşi nu sunt sigur), care are această formă dacă te uiţi la ea parcurgând creasta muntelui. (nu-mi amintesc acum exact unde şi nu gasesc poza pe moment, dar reţin că profilul este identic, lucru ce m-a surprins iniţial, cu ani în urmă, când mai aveam timp să bat munţii).
         Cel mai probabil prima literă de pe primul rând este Γ şi nu Π
       Parantezele ţin locul unor semne de separaţie alcătuite din două semicercuri puse faţă în faţă. Este o problemă o succesiune de două astfel de semne, (pe rândul 4), ca şi acelaş semn pus orizontal pe rândul al şaselea. Semnele pot indica o anumită ordine de poziţionare a succesiunii în scopul criptării mesajului. Cel mai probabil în acest caz, faptul că se folosesc prescurtări ale cuvintelor, cele două semne de despărţire similare succesive, indicând faptul că prescurtările anterioare se pronunţă împreună.
Π(sau Γ)VΔΙ  ()                    pudi - poţi, sau mai repede  gudi, adică ghid. Dacă interpretăm cuvântul ca fiind înghesuit fară spaţii din lipsa de loc pentru adăugarea acestuia, se poate interpreta ca „poţi veni” ori  „poţi vedi (vedea)”
AT ΛEVΛ VE                      at levl ve – at de la atinge - nivel mare, (ΛEVΛ -similar cu forma fonetică rămasă în engleză : level) - ve de la veni. Considerând că litera V s-ar putea citi în interiorul cuvântului U, ca în latină, ar putea fi interpretat „ca leul de”, cu toate că leul nu este un animal specific arealului carpatic, deşi pelasgii aveau cunoştinţă de existenţa unor astfel de animale.
Z(S)AM   VEΛ                   zam vel – cel mai probabil domnul Zalmoxes (cum e şi azi apelativul „vel” Cum este vel pitar, vel vornic, etc., un fel de formulă de respect, care este şi azi rădăcină a unor cuvinte cum ar fi veleitate, cu sensul de talent, îndemânare, aptitudine ). Legarea celor două fragmente sub forma Samuel pare a fi corectă dacă nu se ţine seamă de limba română arhaică în care de fapt a fost scris textul. Prin coroborarea cu textul de pe rândul anterior, se poate interpreta şi ca „poţi (de)veni [sau poţi vedea] ca leul Zalmoxe” . Ambele variante au acelaş sens împreună cu restul textului.
()()       NΣO                          nso  a se însoţi , a fi la fel.
NT ()    PI ()                          nt  ri a nutri, a aspira la, a fi ca
MVN        ()Σ () pus invers    mun s   (munţi)
N()  BAΛIEΛ                        n (no sau din )  valiel  - nu în vale sau nu la vale
Aici, forma lui B, este mult mai apropoiată de cifra 8, deci
N()  8 AΛIEΛ             n – probabil al  8 – este evident în acest caz un număr şi aliel =  -lea probabil expresie echivalentă cu forma modernă a numeralului ordinal. Si astazi se mai foloseste pronuntia "al optalea", cu o grafie asemanatoare textului din tablita. Este posibil sa fie si un joc de cuvinte, tinând cont de semnul () pozitionat invers, anterior expresiei.
()EΔO [sau ()]A(sau Λ) ()      pentru că edol  nu are sens, probabil că, mai repede este
()EΔ () A(sau Λ) ()                ed – cel mai probabil rădăcina iniţială a cuvântului edict, sau poruncă sau comandament şi litera a – probabil prescurtarea lui „de la”
ΠATPΔ ()                               pater, tata

    Inscripţia se poate interpreta astfel ca „ Ghidul (calea) prin care poţi ajunge la nivelul mare al virtuosului (învăţatului, priceputului) Zalmoxes este să urci muntele (cu sensul de a te înălţa spiritual), nu să cobori la vale (cu sensul de a te coborî spiritual). A 8-a poruncă a tatălui.”
     O a doua interpretare care nu schimbă cu nimic esenţa mesajului ar fi : „ Dacă vrei să vezi [sau calea prin care poţi să vezi] ca leul virtuţii, Zalmoxe, trebuie să urci muntele din vale [în sensul de a porni învăţătura de jos, de la bază] A 8-a poruncă a tatălui.”

     Acest text este în esenţă una din cele 45 de legi belagine, probabil forma sa iniţială, concisă, care prin dezvoltări explicative ulterioare făcute în transcrieri succesive şi influenţa religioasă a ajuns să aibă forma : „Dincolo de acestea se afla iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia şi ele ridica omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veşnic şi,prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înţelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogăţie, rodnică şi trainica lucrare.” A doua interpretare este mai apropiată de sensul dezvoltării ulterioare a înţelesului acestei legi.
      Ca o observaţie foarte importantă este utilizarea cifrei 8, deşi se presupune că cifrele numite arabe au apărut mult mai târziu. Cu toate că se poate crede pe această bază că de fapt semnul reprezintă litera B şi nu cifra 8, asemănarea este prea evidentă şi pe deasupra, chiar deformată în unele texte, litera B are caracteristica distinctivă a barei din laterala stângă, ce nu se observă la semnul de pe medalion. Acest lucru întăreşte ipoteza intuitivă că anterior hronicilor acceptate de „onor academicieni” a existat o cultură globală în care erau prezente cifrele numite azi arabe şi limba era comună. Se susţine acest lucru inclusiv de legenda biblică a turnului Babel.cifrele numite azi arabe şi limba era comună. Se susţine acest lucru inclusiv de legenda biblică a turnului Babel.
     Rămânde deci la aprecierea citiotrului să aprecieze validitatea argumentelor aduse pentru toate cele trei interpretări ale textului de pe reversul medalionului şi să decidă care ar fi cea mai potrivită contextului istoric, locului în care a fost găsit şi utilităţii reale ale acestuia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu