miercuri, 2 mai 2018

Un diletant despre mutatrea ambasadei României din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim


     De câteva zile vuieşte prin mass-media de toate culorile problema mutării ambasadei României din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim. Unii sunt pro, alţii contra, cu toţii invocând argumente care mai de care mai ciudate.
    Ar trebui lămurită puţin problema din perspectiva dreptului internaţional, chiar dacă nu sunt  familiarizat cu problemele de diplomaţie. În definitiv, ambasada unui stat pe teritoriul unui alt stat este teritoriul statului “musafir”, pe cel al statului gazdă. Acest lucru se întâmplă numai în cazul în care cele două state sunt interesate reciproc de stabilirea unor relaţii politice (şi nu numai). Aici e problema. Când eşti găzduit de un stat este la latitudinea statului gazdă unde te lasă să stai. Este la fel ca la persoanele obişnuite, căci statul este şi el o persoană (în acest caz, juridică). Aşa cum o persoană oarecare are dreptul să nu te primească în casă, aşa şi statele pot să refuze, sau să nu se arate interesate de stabilirea unei relaţii diplomatice. Mai intervine o altă problemă. Dacă te duci în vizită la cineva care admite să te primească, acesta are dreptul să decidă unde să te primească : în bucătărie ori în salon, sau dacă rămâi peste noapte, în camera de oaspeţi ori în grajd, funcţie de preţuirea pe care ţi-o dă gazda. Aşa şi cu statele. Până la urmă, îţi acordă un loc în statul lui, unde consideră că este potrivit, conform relaţiei reciproce, din perspectiva intereselor ambelor părţi, în urma negocierilor.
    Cinstit vorbind, chiar dacă trebuie folosit un limbaj diplomatic, eşti la mâna gazdei. Statele europene, în bloc, au refuzat mutarea ambasadelor la Ierusalim din motive neclare, ceea ce este echivalent cu o sfidare a gazdei, înainte de o justificare, o negociere. Din acest motiv, statele ce refuză această mutare, de fapt nu vor să recunoască Ierusalimul drept capitală a Israelului. În fond, poate statul Israel vrea să cedeze Tel Aviv-ul unui alt stat (nu e cazul, dar să presupunem, făcând abstracţie de situaţia concretă), pentru înţelegeri teritoriale avantajoase. Atunci ce faci ? Te trezeşti cu ambasada statului tău pe teritoriul unui stat cu care poate nu doreşti să ai relaţii diplomatice, sau cu două ambasade pe teritoriul aceluiaş stat.
    Mai este o problemă legată de amplasarea ambasadelor din perspectiva statelor care se opun acestei mutări, în sensul că TelAvivul se află la ţărmul Mării Mediterane, de unde ambasadele pot fi evacuate mai uşor în cazul unor evenimente neaşteptate, pe când amplasarea lor la Ierusalim, ar face funcţionarii ambasadelor să se simtă presaţi de mişcările religioase intolerante ce-şi revendică originea în acest oraş, fiind mult mai expus acestora. Gestul preşedintelui S.U.A. de a îmbrăţişa propunerea, pare făcut de pe poziţii de forţă, care parcă ar vrea să spună că nu-i pasă de eventualele probleme, un mesaj destul de transparent la adresa altor puteri mondiale.
    Oricum, tămbălău mare din partea unui preşedinte confuz, o Uniune Europeană cu interese ciudate şi alte probleme pe care noi ăştia “populimea” (după expresia unui contemporan) nu prea avem de unde să le ştim, deşi ni se repetă tot timpul povestea cu “democraţia participativă”, fără ca cineva să ştie la ce participă.
    Faptul că Netanyahu a invitat premierul român şi şeful camerei deputaţilor să discute problema (fără a face aprecieri cu privire la calităţile diplomatice ale acestora), face parte din negocierile normale, în aceste cazuri şi e dovadă de respect din partea gazdei. Adică, dacă ai pe cineva în gazdă şi vrei să renovezi camera de oaspeţi în care stă, îl inviţi să-şi aleagă o altă cameră, până faci renovările. Şi una peste alta nu cred că e bătut în cuie ca ambasada să fie în capitală, oricare ar fi aceea, chiar dacă există legi internaţionale care reglementează cumva asta. Altfel s-ar putea întâmpla ca locurile de ambasade în Ierusalim pe bază de invitaţie să se termine, că oraşul e aglomerat, apoi să te trezeşti cu ambasada României în Israel, tocmai la Arad, aşa, că tot eşti obişnuit cu numele, ….
     Pentru curioşi, Arad este o localitate (şi) în Israel – ciudat, nu ?


miercuri, 26 iulie 2017

Despre vise

Ce sunt visele ? De-a lungul timpului, oamenii s-au întrebat ce sunt acestea și cum ar trebui să le interpreteze, mai ales că sunt legate de diverse științe, cum ar fi psihologia, filozofia,  neuroştiinţa, chiar și religia. În funcție de cine face referire la vise, se desprind câteva moduri majore de interpretare a acestora : unii le văd ca pe niște profeții, alții cred că îți spun ceea ce trebuie să faci, Freud credea că reprezintă impulsuri ale inconștientului, iar mai nou oamenii de știință cred că visele sunt în realitate fapte, sau prezintă memoriile fiecărei persoane.
Diversele experimente moderne nu au adus ceva concret în interpretarea viselor, dar observând cele mai noi creeații din domeniul tehnicilor de calcul, se poate spune că pot fi asimilate unor programe de calculator ce rulează în background, pentru sistematizarea și comprimarea datelor. Poate pare curios cum se poate compara activitatea creierului cu cea a unui calculator, dar trebuie luat în considerare că acesta din urmă este un model simplificat al creierului uman iar componentele fizice ale unui calculator au fost construite poate neintenționat, dar în mod necesar după modelele noastre de gândire.
În general, dacă ne concentrăm atenția asupra unor lucruri de interes imediat în activitatea zilnică, înregistrăm în memorie imagini și reprezentări ale tuturor celorlalte senzații obținute de la simțurile primare, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru. Este un proces automat, care nu poate fi întrerupt decât prin somn, care nu e întâmplător, având un rol fiziologic foarte important.
Pentru fixarea informațiilor în memoria pe termen lung, se realizează legături complexe între sinapse, ce necesită foarte multă energie, dar și “spaţiu” în memorie.
O informație e memorată pe termen lung, atunci când e legată sinaptic prin circuitele neuronale, cu toate celelalte informații cu care are legătură directă și care sunt prezente în această memorie, al cărei suport neuronal e similar tehnic cu HDD-ul unui calculator. Somnul are rolul de a sistematiza și comprima informațiile brute, cu detalii de multe ori inutile, stocate pe timpul zilei, chiar și pe cele de care nu suntem conștienți la momentul înregistrării. În mod normal, pe timpul unei zile, spațiul disponibil în memoria noastră se umple (de-asta avem foarte mulți neuroni, din care folosim foarte puțini), iar senzația de somn apare când capacitatea de stocare este aproape integral folosită. (este posibil ca dezvoltarea creierului să fie influențată și de ritmul circadian, într-un loc unde ziua și noaptea sunt mai lungi, putând favoriza o dezvoltare a capacității de stocare și de procesare ulterioară a informației, prin dezvoltarea unui creier mai mare). În timpul somnului, când memoria pe termen scurt este plină, creierul declanșează un “program” de sistematizare a informațiilor acumulate, golind această memorie de informații redundante și caută să lege informațiile noi care sunt fără legătură cu altele mai vechi, mai solide (cum ar fi simboluri, lucruri ce ne-au impresionat, etc.), căutând similarități de structurare și organizare, neputând acumula la nesfârșit informații brute. Se poate constata acest lucru, prin faptul că persoanele private de somn, încep să-și piardă treptat capacitatea de a gândi coerent, pentru că de fapt creierul caută să șteargă din memorie date de bază pentru a face loc informațiilor acumulate în perioada de veghe. Dacă această perioadă este prelungită, subiectul moare, pentru că pentru a face loc informațiilor noi, brute, creierul șterge informații și conexiuni mai vechi, până ajunge să le șteargă inclusiv pe cele legate de funcționarea organismului. Somnul apare astfel ca un mecanism de echilibrare între informațiile stocate deja în memorie și cele brute, încă neorganizate, ce se depozitează în creier pe timpul activității conștiente neîntrerupte.
Dormind, fiecare informație ce poate fi conștientizată, deja stocată în memorie, e legată de cele noi, înregistrate în timpul zilei, producându-se astfel o “comprimare” a informațiilor brute și încă neprelucrate, prin descompunerea în fragmente mai mici, similare cu cele deja existente, păstrându-se în memorie doar schema lucrurilor noi, informațiile componentelor de baza fiind deja în memorie, nemaitrebuind sa fie reînregistrate. Astfel informațiile redundante se șterg, funcție de importanța lor în noile “înregistrări”. Dar există informații noi ce nu se pot lega în totalitate de cele deja existente și ele trec atunci în memoria operativă pe termen scurt, un fel de memorie similară cu memoria RAM a calculatorului, iar creierul caută în permanență să structureze aceste informații cu ajutorul modelelor structurale anterioare, deja fixate (un fel de programe de analiză și reprezentare). Astfel, învățarea devine mai mult un proces de memorare a organizării și de integrare a acesteia în sistemul deja fixat de organizare al interpretării informațiilor noi.
Informațiile neimportante sau redundante se șterg, iar cele super redundante se înmagazinează în zona neurovegetativă, a reflexelor necondiționate, de tip analog. Din acest motiv, nu observăm în permanență mici modificări ale obiectelor foarte comune, sau când citim nu observăm lipsa unor litere din text, creierul înlocuind lipsa lor cu imaginea corectă, deja înmagazinată.
Memoria operațională are capacitate mică (la fel ca în cazul memoriei interne a procesoarelor calculatoarelor), dar ea funcționează permanent, inclusiv în timpul somnului. Este exact ca un calculator ce funcționează în modul “sleep”. Dacă întrerupem acest proces cerebral permanent, este ca și cum am întrerupe calculatorul de la curent. Se distrug însă inclusiv informațiile din sistemul neurovegetativ, similar cu BIOS-ul, care informații în cazul calculatoarelor se mențin cu ajutorul unei mici baterii. În cazul în care ștergem și BIOS-ul unui calculator, procesul de refacere al funcționalității acestuia seamănă cu o naștere, iar acumularea de informație pentru programele operaționale este un proces destul de îndelungat, fiind necesare înregistrarea driverelor de sistem, a sistemului de operare și apoi a programelor operaționale, procese asimilabile în cazul omului cu procesul de creștere și educație până la vârsta la care poate executa cu acuratețe programele comportamentale induse de educație.
Dacă în memoria pe termen lung nu se găsesc astfel de structuri sau informații, ce pot corela noile date brute cu elementele și structurile vechi, se produce ceea ce numim vis. Din acest motiv visele sunt așa de ciudate, pentru că în acest timp creierul caută legături cu structuri ce pot fi conștientizate, și de multe ori ni le amintim, pentru că în încercarea sa de a goli memoria pe termen scurt, creierul asociază noile structuri cu cele deja existente, până epuizează toate posibilitățile. Legăturile eronat făcute între informația nouă și cele vechi din memoria pe termen lung, dau caracterul de ciudățenie al viselor. De multe ori, informația nouă nu e utilă sau nu are sens, caz în care uităm ce am visat. Creierul consideră noua informație lipsită de sens în cazul în care contravine flagrant cu cele mai elementare și mai bine înrădăcinate informații considerate ca fiind adevărate și utile, verificate prin experiență. Când informațiile sunt șterse sau structurate în conformitate cu cele vechi, suntem mai relaxați, iar memoria pe termen scurt se eliberează de informații, gata pentru o nouă “repriză de încărcare” cu informații noi. De aceea copii mici dorm foarte mult, pentru că “programul” de organizare trebuie să lucreze cu o mulțime de informații noi, pe care le sortează și structurează fixându-le la locul potrivit, funcție de nevoile și posibilitățile sale fiziologice, deja moștenite de la părinți.
Acest “program” este cumva stabilit de codul genetic al fiecărui individ și cu siguranță este adaptat corespunzător tipurilor de temperament, înclinații, talente și altele asemenea, legate direct de procesele fiziologice ale organismului.
Dacă “programul” de asociere derulat în timpul visului lasă probleme nerezolvate, acestea se acumulează în memoria pe termen scurt, putând genera obsesii în lipsa unei perioade prelungite în care nu se găsește o soluție de integrare în sistemul existent al memoriei pe termen lung, prin adăugarea unor structuri noi, “programe” noi care să ajute la fixarea organizată a informațiilor, ori în cazul incompatibilității totale ale acestor noi “programe”, mai precis moduri de gândire, cu cele preexistente. De exemplu, dacă dai unui calculator INTEL să rezolve o problemă structurată pentru un calculator MACINTOSH, acesta se blochează în prelucrarea continuă a acelei informații, neștiind ce să facă și cum să prelucreze informația, dar căutând soluții, nemaifăcând altceva, chiar dacă are programul de prelucrare pe care nu-l poate interpreta, situație echivalentă cu a unei obsesii.
Cel mai intens discutate au fost de-a lungul timpului, visele “premonitorii”. Este celebru primul vis înregistrat în istoria cunoscută, cel al regelui Dumuzi al Urukului, ce datează chiar dinaintea consemnării epopeii lui Ghilgameş, se presupune acum aproximativ 4500 de ani. Visul era prezentat astfel : "Un vultur a răpit un miel din turma de oi. Un șoim a înșfăcat o vrabie de pe un gard de stuf. Stâna unde se adăpostesc turmele de oi este distrusă." Regele a fost extrem de înspăimântat cu privire la acest vis, iar sfatul surorii sale, care se ocupa cu descifrarea viselor, a fost acela că vor apărea evenimente nefaste, așa că el va trebui să se ferească de acestea. Deși distanța în timp este foarte mare până acum, putem presupune că evenimentele descrise în visul regelui chiar au fost observate de acesta sau i-au fost aduse la cunoștință, dar atenția acestuia nu a fost îndreptată la momentul producerii lor către aceste lucruri, fiind considerate neimportante față de activitățile principale ale regelui. Totuși, la reluarea șirului evenimentelor de către “programul” de organizare a informațiilor responsabil cu visul, acesta a constatat unele nepotriviri cu realitatea anterioară, pe care le-a plasat în memoria pe termen scurt a regelui, pentru a doua zi, în scopul găsirii de informații suplimentare ce ar fi permis stocarea informațiilor pe termen lung. Nepotrivirile ar fi putut consta în faptul că regele știa că turmele sale sunt bine păzite și doar un eveniment imprevizibil ar fi putut lăsa vulturul să ia mielul din mijlocul turmei, etc. Cum informațiile primite nu se potriveau modelului din mintea regelui, era clar că acesta trebuia să ia măsuri suplimentare de cercetare a cauzelor ce generau efecte contrare ordinii stabilite, sfat pe care l-a și primit de la sora sa.
În interpretările esoterice sau religioase, visul este interpretat ca revelație. De fapt, mecanismul “programului” neuronal ce produce visele, plasează în memoria pe termen scurt, zilnică, tot felul de probleme nerezolvate, dar nu numai nepotrivirile dintre sistemul de gândire și informația nouă, dar și soluțiile cele mai apropiate pe care le poate găsi. Astfel subiectul care visează, poate găsi printre modalitățile de gândire preexistente, termeni ce se pot potrivi noilor informații, făcând mai ușoara găsirea unui mod de integrare, de data aceasta conștient. Chiar mulți oameni de știință recunosc faptul că au avut astfel de experiențe numite revelații, construite de fapt cu ajutorul acestui mecanism. De cele mai multe ori, aceste revelații se regăsesc în noi axiome emise de oamenii de știință, în lipsa unui mecanism adecvat pentru integrarea în sistemul inițial de cunoștințe.
Bazat pe aceste observații, se poate spune că folosind aceste structuri dinamice de operare din interiorul creierului, se pot aduce îmbunătățiri modului în care funcționează calculatoarele, îmbunătățindu-le performanțele. Elaborarea permanentă de algoritmi de calcul din ce în ce mai perfecționați, conduce către acest deziderat. Cu toate acestea, pentru îmbunătățirea vitezei de calcul și rezolvarea concomitentă a diverselor tipuri de probleme complexe, este necesară modificarea tipului de procesare al componentelor elementare ale unui calculator, tranzistorii, care trebuie să aibă o structură cât mai apropiată de cea a neuronului. Modele actuale de calculatoare aşazis “cuantice”, nefiind viabile datorită principiului incertitudinii. Dar despre aceasta, într-un articol viitor.

sâmbătă, 26 mai 2012

Personalitãti

Lumea, aşa cum o ştim,
e descrisă de filozofi, explicată de matematicieni şi construită de ingineri;
ea ar merge perfect, dacă
nu ar fi explicată de ziarişti, condusă de politicieni şi stăpânită de finanţişti.
Judecătorul atunci,

în cine ar trebui să se încreadă? 


        Problema importantã este cã numerosi aceia ce sunt considerati a fi necesar sã piarã au contribuit de-a lungul timpului într-o mare mãsurã la bunãstarea actualã a celor ce le considerã disparitia ca fiind necesarã.
      Nu disparitia lor e necesarã ci educatia, si într-o mare mãsurã imunizarea naturalã la diverse atacuri biologice. Oricum, ideile de mai jos, nu corespund pãstrãrii unei linii evolutive a speciei, ci mai degrabã a mentinerii ei la nivelul actual, lucru nepermis dealfel, de legile naturale.
        Chiar dacã Emil Cioran a cochetat la un moment dat în scrierile sale cu "pozitivitatea ideii de sinucidere", mi se pare cel putin ciudat ca acest lucru sã mi se sugereze ca orientare politica, sau chiar sã mi se impunã prin cine stie ce minunatie legislativa.

       În concluzie, actualii lideri tind sã conserve o situatie de fapt, în beneficiul lor, împotriva tuturor legilor naturale ale evolutiei.
         Iatã câteva pãreri ale unor "personalitãti" ale cãror idei ni se impun ca si cum ar fi singurele viabile. Deci vã puteti sinucide linistiti. Aici e originalul : http://american_almanac.tripod.com/malthsay.htm

      Mai întâi o pãrere de oameni normali :
      "Oricine crede cu adevãrat cã lumea va fi mai bunã cu mai putinã populatie, are mai întâi responsabilitatea de a se sinucide "

      Si acum "personalitãtile":

"Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială. "
David Rockefeller

       Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund, Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984:
"Malthus a fost justificat, realitatea a fost surprinsa bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulata, este un dezastru economic, si nu exista nici un mod în care acestea ar putea ieşi din ea cu această populaţie în creştere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat ".(Thomas Malthus, An Essay on the Principle of Population) 

        Ca sã nu mai lungim articolul, puteti sã mai vedeti asemenea pãreri, la acest blog.

       Probabil cã voi reusi sã mai completez articolul si cu alte pãreri personale pe aceastã temã pe care le-am scris pe hârtie de-a lungul timpului.

luni, 27 iunie 2011

Nedumeriri

         Ieri, 18 iun 2011, dimineata, urmãream o emisiune pe canalul national de televiziune. Când am timp, mai urmãresc emisiunea pentru cã are destul de multe informatii interesante despre România. De data aceasta, era un reportaj despre Bãile Herculane. S-a vorbit despre binefacerile naturale ale statiunii, recunoscute (“international”) încã din timpul ocupatiei romane. S-a mentionat si faptul cã s-au gãsit urme de locuire in zonã, vechi de 30.000 ani. Si apoi bomba ! Romanii au întemeiat aici faimoasele lor “termae”, pe un teren gol, pentru cã “bãstinasii nu cunosteau zona”, desi locuiau acolo de 30.000 de ani ! Mãi copii ! Voi vã auziti când spuneti asemenea ineptii ? Mai sunteti si televiziunea nationalã ! Pãi voi în loc sã vã apãrati istoria si neamul, afirmati lumii întregi cã noi nu existam înainte de cucerirea romanã ! Si atunci romanii cu cine s-au mai bãtut mãi copii ? Eu în locul vostru, m-as duce iar la scoalã dragilor ! Asa… din minim bun-simt.
         Oricum, o altã notã proastã pentru TVR 1 , printre multe altele pe care mi-e lehamite si nici nu am timp sã le mai mentionez aici !
         O altã maimutãrealã despre care trebuie sã spun : la o emisiune dezbatere economicã (nu mai stiu pe ce program, dar a fost in sãptãmâna 13-19 iunie 2011), erau invitati cativa specialisti care sã dezbatã problema “autostrãzilor” din România. La un moment dat, moderatoarea, întreabã pe unul din invitati, de ce preturile pentru autostrãzile noastre sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru cele din strãinãtate. Rãspunsul a venit stupefiant ! Parafrazãnd : nu pot da un raspuns la aceastã întrebare pentru cã eu nu sunt de specialitate. Specialitatea mea este de consultant ! Moderatoarea, socatã de rãspuns, l-a mai întrebat o datã pe individ, ca sã fie sigurã cã ceea ce spune omul e chiar adevãrat : “Adicã sunteti specializat ín consultantã !” Rãspunsul a venit senin : “Da !”
        Asa cã, mãi bãiatule, cu sigurantã la usa cabinetului tãu, se va face o imensã coadã de nepriceputi asteptând ca tu sã le dai consultantã cu privire la tãiatul frunzelor la câini, cãci se vede treaba cã e singura ta specializare adevãratã. Dar asta abia dupã ce termini de consiliat Guvernul si Parlamentul, pentru cã sunt deja programati la cursuri inensive si exhaustive.
         Mãi oamenilor, voi sunteti normali ?

luni, 13 iulie 2009

Am trãit s-o aud si pe-asta

Uneori, am impresia cã realitatea îmi face feste. De data asta, e vorba de postul TV “Realitatea”.Am auzit la stiri, una latã rãu de tot : “absolventii de liceu se pregãtesc sã-si încerce norocul la facultãti”.Stirile de la ora 14.25, din ziua de azi, 13.07.2009 !
Mãi copii, voi sunteti responsabili? Cum puteti emite asa niste gogomãnii la un post de stiri ce se doreste serios ? Dar abia acum mã apucã tremuriciul : dacã stirea chiar reflectã realitatea? Dacã asa este, atunci avem de ce sã ne plângem de milã.
Oricum ar fi, stirea este o catastrofã:
- dacã e o glumã, trebuia transmisã la altã emisiune, sau la alt post de televiziune.
- dacã a fost o gresealã de limbã a stiristei cu pricina, eu ca director al departamentului de stiri, as da-o afarã cu o datã mult anterioarã, si as apãrea pe post spunând cã niste OZN-uri au intervenit în transmisie si au stricat-o.
- dacã directorul nu a fãcut-o încã înseamnã cã si el este la fel de strãin de limba românã, cum este OZN-ul mai sus mentionat.
- si cel mai grav, dacã stirea chiar reprezintã realitatea , viitorul României chiar depinde de o sansã. Una, la douãzeci de milioane.
Tin minte cã altã datã, trebuia sã înveti din greu pentru a intra la o facultate. Si nu era o chestiune de sansã, ci de stiintã. Dacã s-a schimbat ceva în filozofia si conceptul de concurs de admitere la o institutie de învãtãmânt superior, vã rog sã-mi spuneti si mie. Poate am rãmas eu în urmã.
Dar, uite acum, îmi vine altã idee : nu cumva si domnisoara care a emis stirea a avut norocul sã intre la vreo facultate, pe care Dumnezeu stie cum a terminat-o ?
Cu cât analizez mai mult, cu atât îmi dau seama cã România se destramã din interior, cu ajutorul propriilor oameni, care desi nu pot avea pretentii decât de a mâna coada vacii, au pretentii de observatori realisti ai situatiei politice si economice românesti.
Nu mai... de bine !

Economia politica si politica economica

Pe vremea “Împuscatului”, aveam la scoalã oarece ore de "Economie politicã". Cei mai în vârstã, probabil îsi mai aduc aminte.
Pe vremea aia, era de înteles. De ce suntem obligati si acum, dupã 20 de ani, sã suportãm acelas regim, nu mai înteleg...
Pentru mine, cel putin, diferenta este evidentã : avem încã o economie politicã. Adicã în mod fãtis, condusã de politic. Probabil cã din aceastã cauzã, nici titlurile manualelor de scoalã nu s-au schimbat.
Guvernantii si parlamentul, cred cã ne pot pãcãli, profitând de eventualele confuzii ce se pot creea în mintea poporului legat de acest subiect. Si când spun popor, mã refer la cei multi, care nu si-au propus –ori n-au avut de ales- sã devinã economisti, sau guvernanti, sau parlamentari, ci sunt simpli tãrani, muncitori, functionari, etc.
La revolutie, am crezut si eu, ca oricare, cã vom intra în normalitate. Chiar dacã treptat... Dar dupã atâta timp, constat cã e din ce în ce mai rãu. Degeaba se zbate Isãrescu sã tinã în frâu destrãbãlarea iresponsabilã a parlamentarilor nostri, cãci o bunã politicã financiarã, nu se poate sustine fãrã o bunã politicã economicã. Care din pãcate, la noi este “sublimã, dar lipseste cu desãvârsire”. (Caragiale n-a murit !)
În orice caz, nu mã astept din partea unor parlamentari si europarlamentari, sã facã o deosebire între cele douã concepte, atãta timp cãt ei abia silabisesc “Bamboo”(stâlcind cuvântul si în românã, si în englezã), si nu sunt în stare sã urmãreascã idei complexe, pentru cã mintea lor e prea ocupatã sã învete cum se pronuntã cuvinte de care nu au auzit.
Politici economice ? Cine ? Parlamentarii nostri ? Sã fim seriosi. Si dacã existã printre ei unii care ar face fatã, sunt repede acoperiti de cei care fac scandal de la tribune, blamând orice idee de bun-simt, ca fiind “antieuropeanã”.
Îmi aduc aminte cã la un moment dat, a apãrut pe postul national de televiziune, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, care a declarat oficial cã indiferent dacã vrem sau nu, tara noastrã tot va face parte din Uniunea Europeanã. Era înainte de referendumul pe aceastã temã, propus de Iliescu.
Deci, vrei – nu vrei, “bea Grigore aghiasmã”.
Poate lupt si eu pentru un ideal învechit, dar cred cã democratia, asa cum se prezintã ea azi, e depãsitã.
Dar sã nu divagãm. Era vorba de politici economice. Dacã le-a vãzut cineva , pe undeva, sã-mi spunã si mie. Programul “Prima Casã”, nu este rãu... Ba chiar ar ajuta un pic la relansarea economiei. Dar în marea lor întelepciune, “alesii” nostri nu s-or fi gândit si ei la un program de genul “Prima firmã” ? Mi se pare mai benefic sã alegi idei de firme care sã producã ceva, decãt sã bagi bani în case. O sã-si facã oamenii si singuri, dacã au cu ce.
Sã vã dau un exemplu : un tip din SUA, se duce la bancã, si spune: “Vreau sã fac înghetatã, am nevoie de bani sã înfiintez o firmã !”. A doua zi, un reprezentant al bãncii, s-a înfiintat la om acasã, a vãzut cã stie sã facã înghetatã, si cã nu are cu ce. Peste o sãptãmânã, reprezentantul bãncii s-a întors la om si l-a pus sã semneze actele : studiul de fezabilitate, contractul de credit bancar, lista cu recomandãri pentru furnizori de utilaje, planul de afaceri, recomandãri cu privire la structura firmei, calcule legate de nivelul minim al profiturilor, etc. Omul a semnat, si dupã un timp, a devenit unul din cei mai importanti furnizori de înghetatã din statul respectiv.(Nu le dãm numele, cã spune lumea cã facem reclamã!). De ce a avut succes ? Pentru cã omul stia sã facã înghetatã, si reprezentantul bãncii, si-a dat seama de asta. Au avut de câstigat împreunã.
Asta numesc eu politicã economicã. Se poate extinde si la nivel de stat. Ce, noi suntem mai tâmpiti ? Sau facem “sluj” la Uniunea Europeanã si devenim una din marile piete de desfacere ale economiei occidentale, pentru tehnologii învechite sau chiar ratate ?
Legat de aceastã problemã, stiati cã statele europene dezvoltate, au prevederi legislative care împiedicã România sã importe tehnologie de ultimã orã, iar diferenta între lansãrile pe piata vesticã si si cele de pe piata esticã trebuie sã fie de cel putin un an ? Probabil cã este evident când cititi în reviste de specialitate cã “X” firmã, a lansat cu mare entuziasm, produsul “Y”, dar care “în România va fi disponibil abia la sfârsitul anului viitor” !
Si asta e tot politicã economicã ! Dar politica noastrã economicã, unde este? Se face tapaj în Europa de tehnolologii energetice “alternative”. Personal, am inventat una. Made in Romania. Poate nu e genialã, dar e simplã, si poate produce “energie verde”, la costuri mici. Credeti cã este vreo bancã interesatã? Sau mãcar vreun organ al statului ? Dacã rãspunsul este “da”, vã înselati ! Ideea de bazã a functionarului de stat - fie el parlamentar, sau simplu casier la sectia financiarã - este “de unde luãm bani ?”, în loc de “cum sã facem bani ?”
Si uite asa ajungem sã ne împrumutãm pe la FMI, care ne impune politicile sale financiare – cã asta stiu sa facã – dar când e vorba de politici economice, ne lasã sã ne descurcãm. Bravo lor !
Cum se face cã desi avem un popor care dã pe-afarã cu oameni inteligenti, geniali as spune, nu e în stare sã impunã el, altora modul sãu de a aborda problemele !? Simplu : rãmânem fãrã olimpici, oameni pregãtiti, vârfuri în orice domeniu, pentru cã vesticii (în general), stiu sã dea oamenilor merituosi ce au nevoie. Si credeti-mã cã nu au nevoie de mare lucru: o cosmelie (200.000 euro), o masinã (100.000 euro), si un laborator (2.000.000 euro), si alte câteva mãruntisuri, pe care nu le mai trec la socotealã, pentru cã deja am umflat preturile la restul.
Dumneavoastrã, domnilor parlamentari, pe ce cheltuiti 2.500.000 euro? Vã spun eu : pe ciocane pentru reparatii la Palatul Parlamentului care costã 100 euro bucata, masini de lux si soferi care sã va plimbe pe unde aveti nevoie la costuri exorbitante(dumneavoastrã sau familia, tot aia), indemnizatii care sã asigure motãitul dumneavoastrã confortabil în fotolii de piele, la sedinte interminabile si inutile si alte asemenea lucruri “importante”, pe care nici nu vreau sã mi le mai amintesc.
Ca sã nu mai vorbim de legi care se dau în Parlament, care prevãd scutiri de taxe si impozite pentru clienti politici, si pe care “prostimea” – voiam sã zic “poporul” nu le va vedea niciodatã. Dar asta, pentru altã datã.
Una peste alta, astea fiind politicile economice românesti, ne îndreptãm cu pasi repezi spre dezastru si “sclavie economicã”, fãrã sã ne pese.
În rest, numai de bine !

vineri, 22 mai 2009

Mic atlas complementar de mitocãnie urbanã

M-am gândit sã adaug câteva mitocãnii, care pentru stiutorii de carte din România,(specie pe cale de disparitie) capãtã la o primã analizã proportii cataclismice.
Agramatus primatus mai e denumit si “Mâzgãliciuitorul de anunturi”, (rog a mi se ierta licenta lingvisticã, dar pentru acestia trebuie inventat un cuvânt nou) fãcând parte dintr-o mai întinsã ramurã socio-zoologicã a chinuitorilor de limbã românã. (Ar trebui sã fie si ei chinuiti, tot astfel cum chinuie ei sãraca limbã) Pot fi surprinsi uneori lipind peste tot, adicã pe stâlpi, refugii de transport în comun, parbrizele masinilor personale abandonate si te miri mai pe unde ,tot felul de anunturi, de genul : “Îmarculez vehicule auto pe bulgariea“ (ca si cum cineva cu scaun la cap si-ar putea lãsa soarta actelor masinii personale pe mâna vânjoasã si neuronul singuratic - desigur - plictisit de moarte, ale unui asemenea personaj ); alãturi de mai vechile dar în încã vogã “az navem ooo” si “Avem pulovãre negre în toate culorile” . Iar ca sã fie tacâmul complet, toate astea apar într-o grafie amintind de primele încercãri ale omului primitiv de a se exprima. (Va suporta completãri ulterioare)
O a doua categorie observatã de mine, ar fi Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune.(Uite asa ajungi s-o întelegi pe Nikita, cã vrea si ea sã fie vedetã !). Proveniti din categoria Agramatus primatus, au aflat (întâmplãtor, desigur), pe unde se aflã scolile si facultãtile, iar contra unor sume de bani mai mult sau mai putin consistente, au obtinut diplome... De liceu, apoi de pe la vreo universitate de care nu a auzit nimeni, etc. Nesuportãnd anonimatul, acestia apar “pe sticlã”, cu aere de vedete si de sfãtuitori ai natiunii, în probleme importante, începând de la retete de bucãtãrie, pânã la politici internationale, globalizare, si multe altele.Cârcotasii Huidu si Gãinusã nu mai fac fatã la avalansa de enormitãti debitate pe toate posturile de televiziune, cu titlu de pãreri ale anlistului politic X, sau ale nutritionistului Y, etc.
O ultimã categorie, ar fi Prostãnacus parlamentaris zis si Analfabetul de Parlament (nu de apartament – ar fi fost cazul fericit în care nu ar fi deranjat asa tare). Ei, dragii mosului aicea-i atunci ! Astia sunt cei mai periculosi. La rândul lor, sunt proveniti din Diplomatii si expertii (de toate felurile) de televiziune, care nu se multumesc numai sã-si etaleze lipsa totalã de cunostinte de limba românã (si în general de orice fel de cunostinte), ci mai si vor sã o impunã poporului ãsta, si asa apãsat de problemele cotidiene. Unii au cunostinte adânci, de (im)portantã nationalã, cãpãtate prin vizetele celulelor de la gardienii de pe holurile anumitor stabilimente, alti parlamentari europeni cautã si acum motivele politice pentru care apa contine în proportie de numai 33% oxigen si îngrijorãtorul procent de 66% hidrogen, iar noul val “care este”, a ajuns în parlament ca sã învete (si nu asa cum credeam noi, prostimea cã trebuie sã fie deja învãtati).
Poate nu pricep eu, cã sunt mai încet la minte, cum se face cã un fost ambasador al României la Washington a fost bun sã-si execute misiunea pe care i-a încredintat-o tara, atãta timp cât nu stãpâneste bine limba romãnã ? Si mai vrea sã fie si presedinte ! Pãi atunci când un diplomat strãin vede cã tu te întelegi cu el într-o englezã de tot rãsul, având pretentia cã stii bine limba, mi se pare normal sã-ti bage pe gât tot felul de clauze prin contracte, care sã avantajeze statul lui, si nu pe al tãu ! Pãi ce cãutati voi, mãi oamenilor în locuri unde nu ar trebui sã fiti ? Iar dacã ãstia sunt “diplomatii” pregãtiti de statul Român, atunci avem probleme grave !
Dragi parlamentari, poporul român nu e tâmpit, dar munceste de dimineata pânã noaptea ca sã-si câstige existenta si sã vã tinã si pe voi, niste “neica nimeni”, în functii confortabile, plãtite cu salarii uriase, pentru prestatii egale cu zero, dacã nu chiar mai rãu !
În rest, numai bine !