Ce sunt visele ? De-a lungul
timpului, oamenii s-au întrebat ce sunt acestea și cum ar trebui să le
interpreteze, mai ales că sunt legate de diverse științe, cum ar fi psihologia,
filozofia, neuroştiinţa, chiar și
religia. În funcție de cine face referire la vise, se desprind câteva moduri
majore de interpretare a acestora : unii le văd ca pe niște profeții, alții
cred că îți spun ceea ce trebuie să faci, Freud credea că reprezintă impulsuri
ale inconștientului, iar mai nou oamenii de știință cred că visele sunt în
realitate fapte, sau prezintă memoriile fiecărei persoane.
Diversele experimente moderne nu
au adus ceva concret în interpretarea viselor, dar observând cele mai noi
creeații din domeniul tehnicilor de calcul, se poate spune că pot fi asimilate
unor programe de calculator ce rulează în background, pentru sistematizarea și
comprimarea datelor. Poate pare curios cum se poate compara activitatea
creierului cu cea a unui calculator, dar trebuie luat în considerare că acesta
din urmă este un model simplificat al creierului uman iar componentele fizice
ale unui calculator au fost construite poate neintenționat, dar în mod necesar
după modelele noastre de gândire.
În general, dacă ne concentrăm
atenția asupra unor lucruri de interes imediat în activitatea zilnică,
înregistrăm în memorie imagini și reprezentări ale tuturor celorlalte senzații
obținute de la simțurile primare, chiar dacă nu suntem conștienți de acest
lucru. Este un proces automat, care nu poate fi întrerupt decât prin somn, care
nu e întâmplător, având un rol fiziologic foarte important.
Pentru fixarea informațiilor în
memoria pe termen lung, se realizează legături complexe între sinapse, ce
necesită foarte multă energie, dar și “spaţiu” în memorie.
O informație e memorată pe termen
lung, atunci când e legată sinaptic prin circuitele neuronale, cu toate
celelalte informații cu care are legătură directă și care sunt prezente în
această memorie, al cărei suport neuronal e similar tehnic cu HDD-ul unui
calculator. Somnul are rolul de a sistematiza și comprima informațiile brute,
cu detalii de multe ori inutile, stocate pe timpul zilei, chiar și pe cele de
care nu suntem conștienți la momentul înregistrării. În mod normal, pe timpul
unei zile, spațiul disponibil în memoria noastră se umple (de-asta avem foarte
mulți neuroni, din care folosim foarte puțini), iar senzația de somn apare când
capacitatea de stocare este aproape integral folosită. (este posibil ca
dezvoltarea creierului să fie influențată și de ritmul circadian, într-un loc
unde ziua și noaptea sunt mai lungi, putând favoriza o dezvoltare a capacității
de stocare și de procesare ulterioară a informației, prin dezvoltarea unui
creier mai mare). În timpul somnului, când memoria pe termen scurt este plină,
creierul declanșează un “program” de sistematizare a informațiilor acumulate,
golind această memorie de informații redundante și caută să lege informațiile
noi care sunt fără legătură cu altele mai vechi, mai solide (cum ar fi
simboluri, lucruri ce ne-au impresionat, etc.), căutând similarități de
structurare și organizare, neputând acumula la nesfârșit informații brute. Se
poate constata acest lucru, prin faptul că persoanele private de somn, încep
să-și piardă treptat capacitatea de a gândi coerent, pentru că de fapt creierul
caută să șteargă din memorie date de bază pentru a face loc informațiilor
acumulate în perioada de veghe. Dacă această perioadă este prelungită,
subiectul moare, pentru că pentru a face loc informațiilor noi, brute, creierul
șterge informații și conexiuni mai vechi, până ajunge să le șteargă inclusiv pe
cele legate de funcționarea organismului. Somnul apare astfel ca un mecanism de
echilibrare între informațiile stocate deja în memorie și cele brute, încă
neorganizate, ce se depozitează în creier pe timpul activității conștiente neîntrerupte.
Dormind, fiecare informație ce
poate fi conștientizată, deja stocată în memorie, e legată de cele noi,
înregistrate în timpul zilei, producându-se astfel o “comprimare” a
informațiilor brute și încă neprelucrate, prin descompunerea în fragmente mai
mici, similare cu cele deja existente, păstrându-se în memorie doar schema
lucrurilor noi, informațiile componentelor de baza fiind deja în memorie,
nemaitrebuind sa fie reînregistrate. Astfel informațiile redundante se șterg,
funcție de importanța lor în noile “înregistrări”. Dar există informații noi ce
nu se pot lega în totalitate de cele deja existente și ele trec atunci în
memoria operativă pe termen scurt, un fel de memorie similară cu memoria RAM a
calculatorului, iar creierul caută în permanență să structureze aceste
informații cu ajutorul modelelor structurale anterioare, deja fixate (un fel
de programe de analiză și reprezentare). Astfel, învățarea devine mai mult un
proces de memorare a organizării și de integrare a acesteia în sistemul deja
fixat de organizare al interpretării informațiilor noi.
Informațiile neimportante sau
redundante se șterg, iar cele super redundante se înmagazinează în zona
neurovegetativă, a reflexelor necondiționate, de tip analog. Din acest motiv,
nu observăm în permanență mici modificări ale obiectelor foarte comune, sau când
citim nu observăm lipsa unor litere din text, creierul înlocuind lipsa lor cu
imaginea corectă, deja înmagazinată.
Memoria operațională are
capacitate mică (la fel ca în cazul memoriei interne a procesoarelor calculatoarelor),
dar ea funcționează permanent, inclusiv în timpul somnului. Este exact ca un
calculator ce funcționează în modul “sleep”. Dacă întrerupem acest proces
cerebral permanent, este ca și cum am întrerupe calculatorul de la curent. Se
distrug însă inclusiv informațiile din sistemul neurovegetativ, similar cu
BIOS-ul, care informații în cazul calculatoarelor se mențin cu ajutorul unei
mici baterii. În cazul în care ștergem și BIOS-ul unui calculator, procesul de
refacere al funcționalității acestuia seamănă cu o naștere, iar acumularea de
informație pentru programele operaționale este un proces destul de îndelungat,
fiind necesare înregistrarea driverelor de sistem, a sistemului de operare și
apoi a programelor operaționale, procese asimilabile în cazul omului cu
procesul de creștere și educație până la vârsta la care poate executa cu
acuratețe programele comportamentale induse de educație.
Dacă în memoria pe termen lung nu
se găsesc astfel de structuri sau informații, ce pot corela noile date brute cu
elementele și structurile vechi, se produce ceea ce numim vis. Din acest motiv
visele sunt așa de ciudate, pentru că în acest timp creierul caută legături cu
structuri ce pot fi conștientizate, și de multe ori ni le amintim, pentru că în
încercarea sa de a goli memoria pe termen scurt, creierul asociază noile
structuri cu cele deja existente, până epuizează toate posibilitățile.
Legăturile eronat făcute între informația nouă și cele vechi din memoria pe
termen lung, dau caracterul de ciudățenie al viselor. De multe ori, informația
nouă nu e utilă sau nu are sens, caz în care uităm ce am visat. Creierul
consideră noua informație lipsită de sens în cazul în care contravine flagrant
cu cele mai elementare și mai bine înrădăcinate informații considerate ca fiind
adevărate și utile, verificate prin experiență. Când informațiile sunt șterse
sau structurate în conformitate cu cele vechi, suntem mai relaxați, iar memoria
pe termen scurt se eliberează de informații, gata pentru o nouă “repriză de
încărcare” cu informații noi. De aceea copii mici dorm foarte mult, pentru că “programul”
de organizare trebuie să lucreze cu o mulțime de informații noi, pe care le sortează
și structurează fixându-le la locul potrivit, funcție de nevoile și
posibilitățile sale fiziologice, deja moștenite de la părinți.
Acest “program” este cumva
stabilit de codul genetic al fiecărui individ și cu siguranță este adaptat
corespunzător tipurilor de temperament, înclinații, talente și altele asemenea,
legate direct de procesele fiziologice ale organismului.
Dacă “programul” de asociere
derulat în timpul visului lasă probleme nerezolvate, acestea se acumulează în
memoria pe termen scurt, putând genera obsesii în lipsa unei perioade prelungite
în care nu se găsește o soluție de integrare în sistemul existent al memoriei
pe termen lung, prin adăugarea unor structuri noi, “programe” noi care să ajute
la fixarea organizată a informațiilor, ori în cazul incompatibilității totale
ale acestor noi “programe”, mai precis moduri de gândire, cu cele preexistente.
De exemplu, dacă dai unui calculator INTEL să rezolve o problemă structurată
pentru un calculator MACINTOSH, acesta se blochează în prelucrarea continuă a
acelei informații, neștiind ce să facă și cum să prelucreze informația, dar
căutând soluții, nemaifăcând altceva, chiar dacă are programul de prelucrare pe
care nu-l poate interpreta, situație echivalentă cu a unei obsesii.
Cel mai intens discutate au fost
de-a lungul timpului, visele “premonitorii”. Este celebru primul vis
înregistrat în istoria cunoscută, cel al regelui Dumuzi al Urukului, ce datează
chiar dinaintea consemnării epopeii lui Ghilgameş, se presupune acum
aproximativ 4500 de ani. Visul era prezentat astfel : "Un vultur a răpit
un miel din turma de oi. Un șoim a înșfăcat o vrabie de pe un gard de stuf.
Stâna unde se adăpostesc turmele de oi este distrusă." Regele a fost
extrem de înspăimântat cu privire la acest vis, iar sfatul surorii sale, care
se ocupa cu descifrarea viselor, a fost acela că vor apărea evenimente nefaste,
așa că el va trebui să se ferească de acestea. Deși distanța în timp este
foarte mare până acum, putem presupune că evenimentele descrise în visul
regelui chiar au fost observate de acesta sau i-au fost aduse la cunoștință,
dar atenția acestuia nu a fost îndreptată la momentul producerii lor către
aceste lucruri, fiind considerate neimportante față de activitățile principale
ale regelui. Totuși, la reluarea șirului evenimentelor de către “programul” de
organizare a informațiilor responsabil cu visul, acesta a constatat unele
nepotriviri cu realitatea anterioară, pe care le-a plasat în memoria pe termen
scurt a regelui, pentru a doua zi, în scopul găsirii de informații suplimentare
ce ar fi permis stocarea informațiilor pe termen lung. Nepotrivirile ar fi putut
consta în faptul că regele știa că turmele sale sunt bine păzite și doar un
eveniment imprevizibil ar fi putut lăsa vulturul să ia mielul din mijlocul
turmei, etc. Cum informațiile primite nu se potriveau modelului din mintea
regelui, era clar că acesta trebuia să ia măsuri suplimentare de cercetare a
cauzelor ce generau efecte contrare ordinii stabilite, sfat pe care l-a și
primit de la sora sa.
În interpretările esoterice sau
religioase, visul este interpretat ca revelație. De fapt, mecanismul “programului”
neuronal ce produce visele, plasează în memoria pe termen scurt, zilnică, tot
felul de probleme nerezolvate, dar nu numai nepotrivirile dintre sistemul de
gândire și informația nouă, dar și soluțiile cele mai apropiate pe care le
poate găsi. Astfel subiectul care visează, poate găsi printre modalitățile de
gândire preexistente, termeni ce se pot potrivi noilor informații, făcând mai
ușoara găsirea unui mod de integrare, de data aceasta conștient. Chiar mulți
oameni de știință recunosc faptul că au avut astfel de experiențe numite revelații,
construite de fapt cu ajutorul acestui mecanism. De cele mai multe ori, aceste
revelații se regăsesc în noi axiome emise de oamenii de știință, în lipsa unui
mecanism adecvat pentru integrarea în sistemul inițial de cunoștințe.
Bazat pe aceste observații, se
poate spune că folosind aceste structuri dinamice de operare din interiorul
creierului, se pot aduce îmbunătățiri modului în care funcționează
calculatoarele, îmbunătățindu-le performanțele. Elaborarea permanentă de
algoritmi de calcul din ce în ce mai perfecționați, conduce către acest deziderat.
Cu toate acestea, pentru îmbunătățirea vitezei de calcul și rezolvarea
concomitentă a diverselor tipuri de probleme complexe, este necesară
modificarea tipului de procesare al componentelor elementare ale unui
calculator, tranzistorii, care trebuie să aibă o structură cât mai apropiată de
cea a neuronului. Modele actuale de calculatoare aşazis “cuantice”, nefiind viabile
datorită principiului incertitudinii. Dar despre aceasta, într-un articol
viitor.